Centenar Edmond Deda

Acum un veac, în această zi de 23 aprilie, se năștea muzicianul Edmond Deda: jazzman (solist vocal, pianist, șef de orchestră) școlit la Londra, compozitor, pedagog și fondatorul primei școli private de jazz din România care a funcționat în capitală.

Se știe că este autorul muzicii unor hituri lansate la Cerbul de Aur: Of, inimioară (1969) și Inimă, nu fi de piatră (1971), ambele pe versuri de Harry Negrin și cu iz folcloric autohton.

Ce se mai poate adăuga azi despre Deda față de literatura online existentă?

Continuă lectura

Publicat în In memoriam, Muzică ușoară | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Moștenirea Brăiloiu: Musique populaire roumaine (set de patru discuri 78rpm)

În anul 1950, reputatul etnomuzicolog Constantin Brăiloiu edita la Paris, sub egida Musée de l’Homme – Département d’ethnologie musicale, un set de patru discuri intitulat Musique populaire roumaine. Încă era perioada discurilor de patefon cu viteza 78rpm care puteau cuprinde doar câte o piesă pe fiecare față. Setul prezintă o selecție de opt înregistrări realizate în România, la Arhiva de Folclor a Societății Compozitorilor Români din București, în perioada 1935-1940, atât de Brăiloiu, cât și de Tiberiu Alexandru.

Albumul conține și câteva pagini explicative despre materialul înregistrat redactate în limba franceză, iar abordarea autorului este vădit academică. Rostul textului este de a îl ajuta pe auditorul străin interesat întrucâtva de muzica românilor să înțeleagă ce ascultă.

Continuă lectura

Publicat în 78rpm, Discuri vechi, cronici noi, Moștenirea Brăiloiu, Muzici de la glie | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Ale mortului din Gorj

Constantin Brăiloiu, apreciatul etnomuzicolog român, mai mult în occident decât în propria țară, publica în anul 1936, sub egida Societății Compozitorilor Români, textele a 13 cântece rituale funebre specifice județului Gorj sub denumirea Ale mortului din Gorj, culese de la femeile care cunoșteau acest repertoriu și care practicau această datină, în timpul cercetărilor întreprinse în regiune cu trei ani în urmă. Această colecție de poeme de o extraordinară frumusețe literară, după cum Brăiloiu menționa, reprezintă niște mărturii ale poeziei românești arhaice și ale mitologiei populare, transmise pe cale orală din generație în generație. Tipul acesta de cântec însoțește defunctul la trecerea sa în lumea de dincolo.

În epocă, această lucrare l-a fascinat pe avangardistul Ilarie Voronca astfel că, la Paris, în 1947, la un an de la sinuciderea sa, a fost publicată traducerea în limba franceză realizată împreună cu criticul de artă Jacques Lassaigne, oferindu-i o circulație largă în lumea francofonă. Varianta franceză fost apreciată de Eugen Ionescu și Albert Camus.

Continuă lectura

Publicat în Moștenirea Brăiloiu, Recenzii | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

Scurtă retrospectivă a carierei Mariei Tănase

Acum 102 ani, în această zi, se năștea Maria Tănase, cea care avea să devină un simbol al muzicii românești, o personalitate complexă – atât divinizată, cât și criticată, în special de folcloriști – la care a contribuit elita intelectuală interbelică bucureșteană. Este considerată în general a fi numai interpretă de muzică populară, dar s-a dovedit că de-a lungul carierei sale artistice a abordat mai multe genuri: lăutărească („de mahala”), ușoară (tangouri, slowfoxuri, melodii în stil popular etc.), romanțe și cuplete.

Continuă lectura

Publicat în In memoriam, Maria Tănase, Muzică populară | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Povestea unui cântec – Sanie cu zurgălăi

În a doua jumătate a deceniului 3 al secolului trecut, când tangoul, slowfoxul, foxtrotul, valsul, rumba și alte ritmuri și stiluri muzicale occidentale sau de peste ocean erau demult la ordinea zilei în restaurantele și localurile citadine din România, compozitorii români de muzică ușoară, voind să cultive o muzică originală și autohtonă, lansau un nou gen numit „cântec românesc” (chiar așa scria în continuarea titlurilor cântecelor pe discurile, cataloagele și partiturile epocii) sau ulterior „melodie în stil popular”. Inspirația erau, desigur, melosul și ritmurile populare, în special cele valahe. În general, pentru a da mai conturat senzația de stil popular, se cânta și înregistra cu orchestrele populare ale localurilor bucureștene care aveau în componența lor și țambal de concert: Victor Predescu, Frații Stănescu, Vasile Julea, Costică Tandin, Ionel Cristea. Primii cântăreți ai acestui gen au fost Cristian Vasile, duetul Petre Alexandru și Mia Braia, Ion Luican, Dorel Livianu, Silvian Florin și Gică Petrescu. Continuă lectura

Publicat în Maria Tănase, Muzică populară, Muzică ușoară | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 53 comentarii