Theodor Rogalski – Trei dansuri românești (1950)

Publicat pe Marți, 18 iunie 2013 de Sergiu S.

Compozitorul, dirijorul și pianistul român, de origine poloneză, Theodor Rogalski (1901-1954), discipol al lui Vincent d’Indy (compoziție) și al lui Maurice Ravel (orchestrație) și unul din muzicienii care au jucat un rol important în activitatea muzicală a Radioului public (dirijor și colaborator la alcătuirea orchestrei simfonice în 1930, membru al comisiei artistice și unul din ctitorii programului muzical), a simțit de timpuriu atracția pentru folclorul muzical și pentru prelucrarea folclorică, gen în care a excelat. Încă din perioada interbelică a avut legătură directă cu această muzică, când era membru al comisiei artistice Radio, unde a admis pentru difuzare tarafurile tradiționale (Ion Matache, Ioniță Bădiță, Tică Lătărețu, Nicolae Zlătaru, Costică Vraciu, Ion Luca-Bănățeanu etc.), dar și pe Maria Tănase, Maria Lătărețu, Ioana Radu, Rodica Bujor, Grigore Kiazim și alți interpreți ai primei generații, socotită ca generația de aur a muzicii populare românești.

În anul 1950, Rogalski a scris o pagină de mare succes a școlii românești de compoziție cu suita simfonică Trei dansuri românești, formată din Joc din Ardeal, Gaida și Hora din Muntenia, bazată pe teme de joc românești și aromânești, cu o orchestrație deosebit de elaborată. Suita este cântecul de lebădă al compozitorului și a fost publicată post-mortem abia în 1957 la Editura de Stat pentru Literatură și Artă. Vom vedea în cele ce urmează de ce atât de târziu.

Descris ca un joc mândru de flăcăi voinici, Joc din Ardeal a fost făurit din prelucrarea a trei jocuri ardelene culese de Achim Stoia din zona Sibiului.

Gaida, în contrast cu celelalte două părți ale suitei, are la bază folclor muzical aromân din Munții Pindului cules de George Marcu (etnomuzicolog aromân născut în 18 martie 1913 la Perivoli, Grevena, regiunea Macedonia de Vest din Grecia): o melodie de dans veche omonimă, care se reia spre final – Gaida (cimpoiul) -, și un joc mai tineresc, de doi – Singasto. Compozitorul a creat efecte sonore deosebite, apelând la trompeta cu surdină wa-wa, care imită cimpoiul, și la tobe tom-tom ce sunt ușor lovite cu mâna.

O interpretare așa-zis populară a Gaidei există cu clarinetistul Iliuță Rudăreanu acompaniat de orchestra dirijată de Ionel Budișteanu.

În luna mai a anului 1952 se publica în revista „Muzica” raportul ținut la Plenara Uniunii Compozitorilor din cadrul evenimentului „Săptămâna muzicii românești” din septembrie 1951. În acest raport, Rogalski este aspru criticat de Alfred Mendelsohn, susținând că Gaida ar fi fost denaturată „printr-un abuz de stridențe armonice, o mișcare ritmică obstinată și utilizarea unor artificii de orchestrație care creează o atmosferă sinistră sau grotescă”. Desigur, aceste inepții făceau parte din complotul ideologic împotriva marilor compozitori ca Theodor Rogalski, Mihail Jora, Paul Constantinescu, Constantin Silvestri, Mihail Andricu, despre care se menționa că la ei „se manifestă puternic influența cosmopolitismului”… Totuși, curios este faptul că la un an de la publicarea raportului, în 1953, Rogalski a fost distins cu titlul Maestru emerit al artei!

O descoperire personală. Acum un an, întâmplător am auzit Gaida la televizor. M-am dus repede să văd ce este. Pe atunci nu știam de suita rogalskiană (sau auzisem de ea, dar nu o ascultasem temeinic) și cunoșteam numai varianta lui Iliuță Rudăreanu amintită mai sus. Era un film englezesc. Mi-am spus atunci: „Poftim, prelucrare folclorică (a)românească într-un film de-al englezilor!” Am căutat apoi în program să văd cum se numește filmul – Women in love (1969). După ce am descoperit cu adevărat suita lui Rogalski, m-am interesat special de lista pieselor folosite pentru coloana sonoră a filmului și surpriză: Gaida și numele lui Rogalski lipseau!

Hora din Muntenia are ca temă principală Hora mărțișorului de Grigoraș Dinicu, o piesă de virtuozitate (cum sunt mai toate creațiile și melodiile din repertoriul lui G. Dinicu).

În pofida criticilor grosolane nejustificate din 1951-1952, cele Trei dansuri românești au avut un mare răsunet, sub bagheta lui Constantin Silvestri, în cadrul primei ediții a Festivalului Internațional „George Enescu” din 1958, la patru ani după moartea lui Rogalski, fapt consemnat de Alfred Hoffman în emisiunea Cronica Festivalului difuzată în 20 septembrie 1958, la o zi după concert. Astăzi ne bucurăm de existența înregistrării istorice de la acest concert, despre care îmi exprim regretul că Editura „Casa Radio” nu a recondiționat-o:

Bibliografie

Lectură suplimentară

Acest articol a fost publicat în Muzică de joc, Muzică simfonică și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Theodor Rogalski – Trei dansuri românești (1950)

  1. Pingback: Abuz de stridențe armonice | Zboară Niangrâpsiti - blog armânescu

  2. Pingback: (Des)cantece romanesti | Printre extreme

Părerea dvs.